Respectul reciproc stă la baza relațiilor armonioase părinte-copil. Respectul este ca o stradă cu dublu sens. Respectul vine și de la copil la părinte, dar și de la părinte la copil. Metafora străzii cu dublu sens îmi pare a fi foarte potrivită. Adesea devine o unitate tranzacțională, ceva ce ni se cuvine, ca adulți, pentru că suntem adulți și ei copii. Și mai vine și cu o serie de solicitări la pachet. Solicitările sunt de ascultare și conformare în fața regulilor. Altele sunt de utilizare a unui limbaj civilizat sau de asumare a unor responsabilități casnice. Altele sunt de mulțumire și recunoștință sau chiar de manifestare a dragostei și a afecțiunii. Fiecare dintre aceste solicitări este insoțită și de așteptările corespondente. Consecința vine cu dojană, atunci când nu se întâmplă cum se cuvine…
Cum ați reacționa în situația în care copilul v-ar spune că se simte nerespectat în relația dintre voi? Atunci când copiii se exprimă liber, spun tot ce au pe suflet, chiar și ceea ce nu ne convine, uneori. Și este ok așa. Au identitatea lor, diferită și separată de a noastră. Și este foarte important să-și facă gândirea și trăirile vizibile.
Când un copil nu se simte respectat, ce se întâmplă?
Când un copil nu se simte respectat de către cei din jur, consecințele pot fi diverse și semnificative. Această stare afectează atât starea sa emoțională, cât și dezvoltarea sa pe termen lung. Așa că e ok să discutăm despre aceste aspecte, să scoatem în față astfel de subiecte precum respectul. Un copil care nu se simte respectat de părinți dezvoltă o stimă de sine scăzută. Se poate simți inferior, nevaloros și fără încredere în propriile forțe. Faptul că putem avea o comunicare deschisă cu copiii noștri despre subiecte dificile este de ajutor.
Lipsa respectului conduce la manifestări negative de comportament, cum ar fi agresivitate, furie, izolare socială sau chiar depresie. Copilul poate încerca să atragă atenția prin comportamente neadecvate când nu simte că are respectul părintelui. Adesea acestea pot fi tantrumuri și alte manifestări de rebeliuni zgomotoase. În fapt sunt ca o reacție la sentimentele de frustrare și neajutorare, care se adună în el.
Identificarea și exprimarea sentimentelor, construirea relațiilor sănătoase și răspunsul echilibrat în fața situațiilor dificile se costruiesc pornind de la respectul acordat. Toate pornesc însă de la o bază de respect și încredere din familie. Chiar și atunci când exprimă conținuturi dureroase e important să îi fim alături. Acest lucru presupune că celui mic i se acordă atenția cuvenită atunci când vorbește și că e ascultat cu răbdare. Înseamnă că i se oglindesc sentimentele, chiar dacă nu există un acord în privința acestora.
Un copil care nu se simte respectat va avea poate dificultăți de concentrare și învățare. Va avea performanță academică scăzută și veți auzi de la educatoare sau învățătoare remarci cu privire la acest lucru. Sigur că pot fi și fluctuații, dar e important să le acordăm importanța cuvenită. Lipsa de motivație și sentimentul de inadecvare afectează enorm de mult parcursul copilului în lume. Motivația este motorul intern al acțiunii.
Fără a ajunge într-o extremă, e important să existe claritate asupra acestui aspect: fiecare copil este unic. Acest lucru înseamnă că va reacționa diferit și că pentru fiecare respectul va însemna altceva. Ce înseamnă respectul pentru copil e de deschis ca subiect în relația cu acesta. Unii pot experimenta chiar consecințe mai severe. Fiind mai vulnerabili decât alții în anumite contexte, pot experimenta dificultăți în anumite grupuri sociale. Ușurința în a construi relații bazate pe încredere pornește tot de la respect.
Ce pot face părinții pentru a cultiva respectul în relația cu copilul?
Îmi amintesc că unul dintre cei doi copii ai mei se ascundea după fotoliu pentru a face caca în scutec. Am înțeles că avea nevoie de intimitate. I-am acordat mai mult spațiu și l-am lăsat singur, în intimitate, la baie. Până atunci îl însoțeam la baie și îi citeam cât stătea pe budă. A renunțat imediat la a mai face în scutec după această schimbare din partea mea. Apropos și de urmatul copiilor la baie la școală… Respectul față de intimitatea copilului este foarte valoros și important. Au nevoie să fie învățați care sunt limitele spațiului personal/ vital și să le fie respectate.
Toate acestea vin cu multe explicații. În cele mai multe momente ni se va încărca și nouă găletușa când le vom oferi explicații. E un indicator bun pentru o comunicare deschisă. Așa vor ști când le sunt încălcate limitele, pentru ce este nevoie de acord sau consimțământ și când să-l ceară.
Multe lucruri îi sunt dificil de făcut, mai ales la o vârstă mică. Cu toate acestea, felul în care i se oferă sprijin nu înseamnă să se facă lucruri în locul lui. Sprijinul presupune să fie ajutat să le facă singur și să i se acorde responsabilități. Sprijinul presupune să i se ofere ocazia de a face alegeri. E important să ia propriile decizii și să învățe din greșelile lui.
Respectul reciproc stă la baza relațiilor armonioase părinte-copil și este temelia unei relații părinte-copil solide și armonioase. Cultivând respectul în cadrul familiei noastre și o comunicare deschisă și apropiată, creștem împreună în relație. Prin atenție dedicată și modelare comportamentală, oferim copiilor noștri șansa de a deveni adulți responsabili. Ne dorim pentru ei să construiască relații semnificative și pline de satisfacții.
Aparent este un fir roșu, dar diferențele specifice sunt cele care compun efectul muzicii. Vă invit să povestim în Cafeneaua Părinților – comunitate online. Și sigur că vă aștept cu bucurie și la evenimentul nostru din 18 februarie, Bucuria Împreună în Pod. Între 10.30-17.00, în Pod, vom depăna povești împreună la o ceașcă de cafea.
Elena Burlănescu
Trainer senior și fondator Podul lui Sfredeluș