Anul acesta a adunat în el cei mai dificili ani, pentru mine. Anul ce se încheie a fost departe de a fi unul ușor. Sunt bucuroasă pentru parcursul meu până aici, am învățat multe. Îmi place să învăț și tot învăț… :))))) A fost cu multe provocări și cu multă durere pe alocuri, cu un efort foarte mare de așezare și reordonare pe toate planurile, dar și cu recompense sufletești pe măsură. A adus schimbări enorme în modul în care am ales să îmi trăiesc viața, muuulte prietenii noi, schimbări uluitoare de dinamici complexe și noi experiențe valoroase în plan profesional, planuri și proiecte pe hârtie pentru anii următori, apropiere după distanțare, adaptare și vederi noi… multe vederi noi :))).
Am mai traversat un an universitar și am constatat că rolul de studentă la 40 de ani, care mă așteptam să fie mai ușor, pornind online inițial și cu o lentoare pe toate planurile, în pandemie, poate fi îmbinat, cu multă voință și perseverență, cu celelalte roluri în care mă regăsesc zi de zi, de antreprenor, de mamă, de soție, de prietenă, de fiică, de soră etc. Am descoperit la facultate oameni minunați cu care am legat prietenii fabuloase, profi extraordinari și o structură pe care mi-o doream pentru a așeza ceea ce aveam de așezat. Mulțumesc!
Am scris și, Doamne, cât de mult mă bucur că am scris, pentru că am la ce să revin și să eliberez… Am scris zilnic: în vreo 2 jurnale în telefon, în laptop, în vreo 2 agende, pe blog am scris mai mult ca niciodată, am scris un capitol de carte despre starea de bine, care va fi lansată în 2024, am scris un articol pentru o conferință, multe proiecte, prezentări, referate, scrisori și mailuri copiilor mei… Ador scrisul și exprimarea în scris și anul acesta am simțit mai mult decât oricând o nevoie imensă de a scrie. Cuvintele curg efectiv din mine. Pornesc dintr-un loc și ajung unde ajung și, ori de câte ori aș scrie pe același subiect, mereu o fac altfel. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete și bucurie, dar mereu cu satisfacție, curiozitate și mulțumire. Pe parcurs găsesc mereu mai multă claritate decât era anterior în mine. Mulțumesc!
În pofida provocărilor, anul acesta a fost, de asemenea, cu aventură, curaj, deschidere, solidaritate și compasiune pe toate planurile. Am adus bucurie în mine și în jurul meu, m-am implicat în acțiuni caritabile, cum fac în fiecare an, am oferit sprijin diverselor familii care aveau nevoie, împreună cu alți oameni dragi care au intrat în comunitatea Podului de-a lungul timpului, am așezat bazele unei comunități în plină creștere, alături de alte mame, și am intrat în parteneriate valoroase, care mi-au adus insight-uri importante, dincolo de a fi parte a unui plan comun de dezvoltare. Sunt recunoscătoare pentru toate acestea. Suntem cu toții conectați în mod inextricabil și sper ca, prin cuvintele și acțiunile mele, să fi contribuit la experiențe de viață grăitoare și pentru ceilalți. Pentru unii știu sigur că o fac. Mulțumesc!
Aici sunt eu, mama dragonilor. Și dacă băieții mei sunt dragoni, închipuiți-vă doar cum e mama lor, după cum spunea o prietenă :)))) Să dai naștere la dragoni și apoi să îi și crești :)))) Iată-ne tot aici, o familie, cu dragoste și flăcări aprinse, cu libertate în aripi și curaj de a visa. Mulțumesc!
Mi-a venit în minte un banc: „Ai auzit de ăla căruia i-a luat un an întreg să termine un puzzle? Da, și se tot lăuda că pe cutie scria de la 4 la 6 ani!” :)))) Cam așa…
Anul care se încheie a fost ca un test dificil… cu muuulte emoții amestecate, confuzie pe alocuri, claritate în altele, locuri lăsate pentru a fi completate mai târziu și altele în care răspunsul a venit rapid sau nu a venit deloc până acum… învăț să le primesc așa cum vin. Ce aventură! Au fost momente de fericire, de tristețe și furie, de succes, de eșec, de dragoste, de pierdere, de învățare și creștere personală overall. Am ajuns aici mai puternică și mai înțeleaptă puțin decât am fost, îmi place mie să cred. Le-am văzut, pe unele pentru prima dată, le-am așezat pe hârtie în mai multe etape și forme, le-am dat glas, le-am dat voie și le-am acceptat să fie. Indiferent cum au fost, au fost. Vorbele și scrierile mele au adus un anumit grad de înțelegere și încredere pentru mine de a lăsa o ușă deschisă prin care ceilalți să poată intra în lumea mea și eu să pătrund în lumea celorlalți, cu acceptare pentru ceea ce sunt și iertare pentru ceea ce nu sunt. Mulțumesc pentru toate!
În ciuda provocărilor, mi-am dovedit că sunt capabilă să mă adaptez, să învăț și să evoluez, în ritmul meu. Cu speranța că lecțiile învățate în acest an, ca urmare a experiențelor variate pe care le-am avut, vor ghida drumul meu către un viitor mai stabil, mai echilibrat și mai luminos, salut cu siguranță și încredere încă de pe-acum noul an, pregătită să fac față oricăror provocări ce pot apărea în calea mea, ca-ntotdeauna. Mulțumesc!
Voi ce gânduri aveți la final de an? Vă invit să ne scriem în Cafeneaua Părinților – comunitate online. Eu mi-am cumpărat cadou de Crăciun, mereu o fac. De data aceasta am cumpărat vopseluri noi (acrilice, în ulei, acuarele), cărbuni pentru schițe, un șevalet mai mic, pentru birou, pentru că vreau să scriu în această vacanță și să pictez. Dincolo de asta, le voi spune zilnic, în continuare, copiilor mei cât de mult îi iubesc, cât de mult mi-am dorit ca ei să intre în viața mea și cât de minunați sunt pentru mine, așa cum sunt, ceea ce vă doresc și vouă. Sărbători fericite!
Elena Burlănescu
Trainer Podul lui Sfredeluș