E ceva aparte în aerul dimineții de Paște. Suntem în livadă. Liniștea e altfel. Parcă timpul încetinește. O iau de la capăt fără a face asta în mod real. E doar un moment. O senzație de nou, deși sunt tot eu. Mă întreb de ce și cum apar iar aici. Viața e în offline și am ales acest lucru și pentru mine și pentru Pod. Am adunat aici gândurile mele legate de transformarea pe care o sărbătorim în aceste zile.
Paștele vine cu bucurie, familie, tradiții, transformare… și ouă care ciocnesc! Și poate tocmai atunci, când toți ne strângem la masă, când copiii se uită după ouă colorate, puternice și cu potențial :))), se simte cel mai puternic ce a aduce în fiecare an Învierea: libertate. Nu libertatea de a face orice, ci libertatea de a fi… întreg.
Oul de Paște e simbolul vieții și al speranței care iese din coajă. Cum păstrăm lumina în noi, chiar și când oul crapă? 🙂
Isus nu S-a ascuns. Nu S-a prefăcut. A spus adevărul chiar când L-a durut. A iubit sincer, fără să ceară nimic în schimb. Asta e libertatea pe care ne-a lăsat-o: să nu trăim în frică, nici în vinovăție.
Adevărul este personal, nu doar o virtute. Ca părinți, suntem chemați să le dăm copiilor o relație vie cu adevărul din noi, adevărul întrupat, nu doar reguli sau răspunsuri. Avem ocazia să le arătăm asta copiilor noștri în ziua de Paște: că pot greși fără să se piardă… că pot întreba, pot simți, pot spune ce gândesc – și tot vor fi iubiți, în conexiune cu sărbătoarea și mesajul ei profund.
De multe ori, în viața de zi cu zi, ne confruntăm cu situații în care spunerea adevărului e dificilă. Poate vrem să-i protejăm pe copii de suferințe sau vrem să evităm conflicte. Dar Paștele ne arată că adevărul spus cu dragoste aduce eliberare. Chiar dacă, precum crucea, uneori doare. Să le vorbim copiilor cu sinceritate despre emoții, despre greșeli (cu consecințe, iată, uneori fatale), despre iertare (chiar și în situații extreme) și despre speranță. E o lecție care îi va însoți toată viața. Se discută, se repetă, se învață și se menține.
E ceva aparte în aerul dimineții de Paște. Paștele ne reamintește că iubirea nu e impusă. E aleasă.
Când copilul tău te vede alegând blândețea în locul țipătului, când îți vede lacrima sinceră sau brațele deschise după o ceartă, învață că libertatea înseamnă responsabilitate – și că binele e mereu o alegere posibilă.
Realitatea este că prea des ne simțim prinși în liste, reguli, presiuni. Dar sărbătorile ne amintesc de fiecare dată că suntem iubiți deja, că suntem născuți din iubire. Nu pentru ce bifăm. Ci pentru cine suntem. Credința este în noi, cu ea ne întrupăm, cu ea ne naștem. Este interior, nu în exterior.
Asta putem să le dăm copiilor noștri: nu perfecțiune, ci o inimă eliberată de rușine, frică și „nu sunt destul”.
Adevărul zilelor acestea aduce o libertate care începe în interior și se revarsă în familie.
Libertatea de a ierta. De a începe din nou. De a fi părintele care, deși obosește, nu încetează să iubească.
Ce-ar fi să ne reamintim asta în timp ce ciocnim?
În glasul nostru blând, în privirea care iartă, în îmbrățișarea care spune: „Orice-ar fi, te iubesc.” Așa învață copiii că adevărul nu e de temut. E de iubit.
Te mai las cu un gând azi: tu ce fel de semințe crești în copilul tău?
Paște fericit, cu iubire, liniște și lumină în suflet și în familie!
Să fie plin de momente simple și adevărate, exact cum ai nevoie și e potrivit pentru tine. Creștem împreună, cu fiecare suflu!
Sunt aici oricând ai nevoie,
Elena Burlănescu
psihologpentrucopiisiadulti.ro