Pentru părinți, mesajul „Ai destul, faci destul, ești destul” e de luat acasă (acasă, în interior) și de transformat într-o mantra esențială în fața presiunilor vieții cotidiene. Părinții, deseori subestimați în proprii lor ochi, tind să se concentreze asupra așteptărilor externe și să-și pună la îndoială calitățile de părinte. Însă, este important să recunoaștem că, în ciuda imperfecțiunilor și a incertitudinilor, fiecare părinte este cel mai bun părinte pentru copiii lui și aduce ceva unic și valoros în viața copiilor săi.
Educația copiilor, gestionarea responsabilităților casnice și menținerea unei conexiuni vii cu partenerul de cuplu reprezintă provocări semnificative. În mijlocul acestor provocări, fiecare moment petrecut alături de copii, fiecare mângâiere și fiecare decizie luată cu grijă contribuie la „creșterea familiei”.
În goana noastră zilnică după perfecțiune, adesea uităm să ne recunoaștem propria valoare. Cu toate presiunile și așteptările externe, în toate rolurile în care intrăm în fiecare zi, este esențial să ne amintim că suntem destul. Indiferent de provocările cu care ne confruntăm sau chiar eșecurile, este important să ne acordăm singuri recunoașterea pe care o merităm. Fie că suntem angajați dedicați, antreprenori orientați spre rezultate, studenți însetați de cunoaștere sau părinți devotați, fiecare dintre noi aduce ceva unic în lume.
Societatea ne împinge să obținem mereu mai mult și să atingem standarde aparent imposibile. Este vital să ne oprim și să reflectăm asupra propriilor realizări. Chiar și cele mai mici victorii merită să fie sărbătorite, deoarece ele contribuie la construirea unei viziuni mai echilibrate asupra sinelui. S-ar putea să ne simțim presați să facem mai mult și să fim mai buni. Cu toate acestea, este important să ne amintim că suntem deja destul. Reușitele noastre, indiferent cât de mici, reflectă efortul și devotamentul pe care le-am investit.
Autoaprecierea și acceptarea sinelui creează un cadru mintal sănătos și facilitează dezvoltarea personală într-un mod durabil și sustenabil. Atunci când părinții își recunosc propriile merite, ei modelează, în felul acesta, un cadru sănătos pentru autoevaluare și dezvoltare personală în copiii lor.
De câte ori simt că nu fac suficient, îmi reamintesc că eforturile mele contează. Fiecare pas înainte, indiferent cât de mic pare, contribuie la parcursul meu. Am ritmul meu, diferit de al altora, îmi acord timp și bunăvoință să spun STOP atunci când corpul îmi spune NU.
Părinția este unul dintre cele mai complexe și solicitante roluri pe care oamenii le pot îndeplini. În fața cerințelor multiple ale vieții de zi cu zi, eu, ca părinte, mă confrunt adesea cu îndoieli și presiuni care mai de care. În aceste momente, internalizez mesajul că am destul, fac destul și sunt destul. O mamă sau un tată fericit și împlinit este mai apt să ofere sprijin și iubire copiilor lor. Și până la urmă care ar putea fi măsura cantității? Care, cine și în funcție de ce? A fi destul este o decizie, o alegere și nu are nicio legătură cu o cantitate. Nu este o evaluare, o judecată.
De la gestionarea comportamentelor dificile până la asigurarea unei atmosfere de învățare stimulante, educația copiilor ne aruncă într-o serie de întrebări debilitante: „Sunt suficient de bun pentru copilul meu?” sau „Fac tot ce pot pentru a-i oferi cea mai bună educație?” Răspunsul este invariabil DA. Repeat: DA.
Este important să ne încurajăm pe noi înșine și să ne oferim recunoașterea pe care o merităm pentru fiecare reușită, indiferent de cât de neînsemnată ar părea. În plus, este extrem de important să ne îndreptăm atenția și către relațiile interpersonale, starea noastră de bine emoțională și echilibrul între viața personală și cea profesională fiind la fel de importante ca și succesul profesional. A fi destul pentru mine înseamnă să recunosc și să valorizez toate aspectele vieții mele, nu doar cele legate de performanța în carieră. Fie că este vorba de gestionarea finanțelor familiei sau de menținerea unei case ordonate (ceea ce poate fi destul de provocator cu copii în casă), părinții este important să recunoască că nu pot face totul perfect și că nu au de ce să aibă asemenea așteptări sau să-și propună așa ceva. „Ești destul”. Fii primul în raport cu propria persoană care își recunoaște eforturile și dedicarea față de copiii săi și evită auto-judecățile excesive!
A fi părinte vine la pachet cu o presiune mare adesea, cu vinovăție de multe ori pentru ce ai făcut și pentru ce nu ai făcut… și, în același timp, o presiune de a reuși în carieră pentru a oferi x, y, z și aceasta aduce cu sine stres și epuizare. Avem nevoie să învățăm să ne oferim timp pentru odihnă și recreere, recunoscând că avem nevoie de resurse suficiente pentru a ne îngriji pe noi înșine, înainte de a putea îngriji alții.
„Ai destul, faci destul, ești destul”, în ciuda tuturor imperfecțiunilor pe care mintea ți le aduce în față. Fiecare dintre noi este fundamental în viața copiilor săi. Și fiecare dintre noi este destul așa cum este. Eu sunt așa cum sunt. Fiecare efort, fiecare realizare, fiecare moment de bucurie contribuie la ceea ce sunt. Autoacceptarea și autoaprecierea sunt fundații solide pentru o viață împlinită.
E nevoie de o practică în direcția aceasta și de un reminder constant pentru a ne permite să fim destul și să recunoaștem frumusețea unică pe care o aducem în lume. Ea e acolo, e important doar să o (re)descoperim.
E una din acele zile și pentru mine și aveam nevoie să așez aici aceste lucruri, care sper să fie folositoare și pentru alți părinți. Vă aștept în comentarii în Cafeneaua Părinților – comunitate online să povestim suplimentar pe subiect sau în afara lui. Voi alegeți.
Elena Burlănescu
Trainer Podul lui Sfredeluș