Ca părinți, unul din cele mai importante dialoguri pe care le putem avea cu copiii este despre persoanele înșelătoare. Să ne știm copiii în siguranță și atunci când nu sunt în preajma noastră este foarte important pentru noi. Este o prioritate supremă și o responsabilitate a noastră, în egală măsură, ca părinți, să ne asigurăm că cei mici sunt învățați să recunoască și să gestioneze situațiile potențial periculoase. Educația privind siguranța este un aspect esențial al creșterii și dezvoltării lor. Discuțiile deschise și oneste cu copiii noștri joacă un rol semnificativ în această privință.
Conform datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în 2021 s-au înregistrat 1.349 de cazuri de abuz sexual asupra copiilor. Acest număr este în creștere față de anul precedent. Din totalul acestora, 173 au fost băieți și 1.176 fete, distribuiți în mediul urban și rural în proporție de 502, respectiv 847 copii. Este important de menționat că aceste cifre reprezintă doar cazurile raportate autorităților. În realitate, numărul acestora este mult mai mare.
Potrivit unui studiu național realizat de organizația Salvați Copiii România, în 2021, aproximativ 3% dintre părinți susțin că, în ultimul an, copilul lor a fost victima abuzului sexual. În aproximativ două treimi din aceste situații, agresorul a fost o persoană necunoscută. Numărul de cazuri pare a fi în creștere de la an la an (și în contextul scandalului recent de la școala gimnazială “Nicolae Titulescu”). Ca mamă, consider că este necesar să avem discuții cu copilul/copiii, în cadrul sigur al familiei, legate de cum ar putea gestiona unele situații potențial periculoase. Aceste discuții vor fi adaptate, bineînțeles, vârstei și nivelului de înțelegere al copilului.
Conceptul de „persoane înșelătoare”
Conceptul de „tricky person” (“persoană înșelătoare”), dezvoltat de Pattie Fitzgerald (fondatoarea Safely Ever After, educator certificat în prevenție, speaker, autor), este o sintagmă utilizată pentru a descrie indivizii care pot încerca să manipuleze sau să înșele copiii, fără a fi neapărat străini, în toate cazurile. Este important de recunoscut faptul că pericolul poate proveni de la oricine, inclusiv persoane cunoscute copilului, ceea ce este și mai provocator. Practic, termenul de “persoană înșelătoare” desemnează o persoană care poate reprezenta o amenințare pentru siguranța unui copil (aici putem include și rude, vecini, profesori, colegi etc.).
Extremele și generalizările, deși atrăgătoare și ușor de înțeles în anumite situații, pot să nu reflecte întotdeauna complexitatea și subtilitatea realității. În timp, să fim conștienți de riscuri și să pregătim copiii pentru a reacționa adecvat situației este la fel de important cu a evita panica sau crearea unui sentiment excesiv de teamă. O abordare echilibrată și informată este cheia pentru a-i ajuta pe cei mici să devină încrezători și conștienți de siguranța lor, fără a fi copleșiți de anxietate sau de neîncredere în fiecare persoană necunoscută (conceptul de “stranger danger”). Este important însă să fie conștienți de comportamentele și situațiile potențial nesigure. Aceasta implică educarea copiilor cu privire la semnele de avertizare ale unei persoane înșelătoare, precum insistența asupra păstrării de secrete, oferirea de cadouri sau dulciuri pentru a atrage atenția copilului sau încercările de a convinge copilul să meargă undeva fără să anunțe părinții.
Poate fi destul de incomod să ai o astfel de discuție cu copilul. Pe de altă parte, în acest fel, copiii sunt învățați să își asculte instinctele și să solicite ajutor atunci când simt că se află într-o situație neplăcută sau potențial periculoasă. Iar acest tip de comportament poate fi salvator de viață uneori. Să identifice comportamentele nesigure, indiferent de cine le manifestă, inclusiv persoanele cunoscute sau de încredere din viața lor, este educație pentru o viață întreagă.
Cum explici conceptul de „persoane înșelătoare” copilului/copiilor tăi? La ce să fie atenți?
Secrete: „Cineva care te roagă să păstrezi secrete, în special față de tatăl/mama ta”.
Limite: „Această persoană ar putea să te atingă sau să-ți ceară să faci ceva care te face să simți speriat, dezgustat sau jenat”.
Timp special singuri: „Cineva te roagă să fii singur/ă cu el/ea, în special fără adulți în preajmă”.
Mituire: „Te roagă să faci lucruri pe care nu vrei să le faci sau să mergi în locuri străine, oferindu-ți un cadou sau promițându-ți să facă ceva distractiv cu tine”.
Imagini, fotografii și filme: „Ar putea să-ți arate imagini sau să-ți ceară să-ți faci poze care te fac să te simți inconfortabil”.
Le putem spune copiilor noștri că adesea simțim în noi când cineva încearcă să fie înșelător. Uneori, simțim un sentiment neplăcut în stomac sau o voce interioară ne avertizează că “ceva nu este în regulă”. Ceea ce simțim este acolo pentru a ne proteja și este indicat să verificăm aspectele care par altfel decât ar fi la o primă vedere. “Așadar, dacă vreodată te simți confuz, mergi la unul dintre adulții tăi de încredere pentru a afla dacă ceea ce s-a întâmplat a fost în regulă sau nu”.
În calitate de părinți, suntem plasa de siguranță a copiilor noștri. Este foarte important ca ei să știe cui să se adreseze în siguranță, dacă observă astfel de comportamente înșelătoare – chiar și dacă acestea vin de la un alt copil. Încurajându-i să își exprime întrebările, temerile și neliniștile, le oferim un cadru de încredere în care să își dezvolte abilitățile de navigare în lumea din jurul lor. ȘI NU ÎN ULTIMUL RÂND, este deosebit de important să le confirmăm constant că niciodată nu vor intra în vreun bucluc pentru că îți spun ce li s-a întâmplat, chiar dacă situația pare a fi jenantă. Împreună, putem construi o legătură puternică și solidă, în care siguranța și protecția copiilor noștri sunt întotdeauna prioritare.
Situațiile de viață sunt surprinzătoare și diverse. Să le aducem în lumină și să discutăm despre ele. Temerile au tendința de a se dizolva atunci când împărtășim cu cineva și de aici încrederea și siguranța cresc. Ați abordat acest subiect cu copiii voștri? La ce vârstă? Ce întrebări au pus? Ce reacție au avut? Vă invit să discutăm în Cafeneaua Părinților – comunitate online.
Gina Popa
Consilier dezvoltare personală