1. Cum să îți îmbunătățești relația de cuplu fără să vorbești despre asta. Obține dragostea dincolo de cuvinte – Dr. Patricia Love & Dr. Steven Stosny
Ce merită citit este un club de lectură pentru adulți, aflat la prima ediție în online. Fizic, vă propun să ne vedem în Pod vineri, 18 octombrie, la ora 18.00, pentru a discuta pe conținutul acestei cărți. „Obține dragostea dincolo de cuvinte”. Eu sunt un om al cuvintelor, adesea multe :))). Recunosc că m-a intrigat titlul când am ales cartea.
Unii aveți copii băieți, alții fete. Eu sunt mamă de băieți. Am să vă explic de ce este despre copii, deși scrie că este despre relația de cuplu. Diferențele există, din punct de vedere biologic, în mai multe privințe, în afară de sexul biologic între băieți și fete. Și sunt prezente și observabile chiar de la naștere.
Ce mi-a plăcut foarte mult la această carte este că informația științifică este accesibilizată foarte mult. Este ușor de citit și de înțeles și mi-a oferit răspunsuri la multe din întrebările pe care le aveam în minte. Face sens nu numai la nivelul relației de cuplu, ci și la nivelul relației cu propriii copii. Voi exemplifica aici la ce mă refer cu privire la informația dintr-o secțiune a cărții și vă voi invita pe voi să o cumpărați de pe https://psihobooks.ro/ și să o citiți integral pentru a nu divulga foarte mult din conținutul acesteia. Merită citită!
Diferența biologică dintre sexe
Fetițele caută mai multă apropiere. Ele sunt sensibile la izolare și la lipsa de contact. Acest lucru se observă foarte ușor la copiii foarte mici la menținerea contactului vizual. Băieții inițiază contactul, se uită în altă parte, revin și tot așa, pe când fetițele pot menține contactul vizual o perioadă foarte lungă de timp, pentru că au nevoie de apropiere. Se simt alinate în acest fel. De aceea, fetele și femeile reacționează puternic adesea atunci când simt din partea unei alte persoane furie, retragere, tăcere sau orice alt semn de indisponibilitate a menținerii apropierii pe care o caută. Băieții și bărbații nu simt un disconfort la fel de mare. Iar femeile consideră că sunt ignorate, că nu li se dă atenție etc. Această poveste este importantă pentru a înțelege de ce fetele și femeile sunt mai expuse sau mai sensibile la a simți teamă în condițiile în care nu se inițiază un nivel căutat de apropiere și, pe cale de consecință, au și un prag de disconfort la durere diferit.
Băieții și bărbații, pe de altă parte, au o sensibilitate mai mare la orice stimul brusc din mediu, ceea ce determină, în general, un grad mai mare de hiperexcitabilitate. Atenția intermitentă de care povesteam mai sus nu este mereu un semn al unei capacități de concentrare reduse la băieți, ci o caracteristică a acestei sensibilități. Sunt importante aceste precizări, pentru a discerne corect între niște capacități biologice naturale și lipsa de interes sau de focus sau chiar o manifestare mai redusă a iubirii.
Așadar, dacă veți căuta atenția copiilor, dragi mame, mai ales a băieților voștri, nu le cereți contactul vizual. Și Francoise Dolto, celebra psihanalistă, susține aceeași teză în cartea ”Ce le spunem copiilor”. Voi reveni însă cu detalii despre această minunată carte. Este o bijuterie și voi avea ocazia să merg pe urmele autoarei la Paris, cu o bursă de practică la una din cele mai prestigioase organizații din lume, cu profil similar Podului. Avem multe de învățat din bunele practici în domeniu din Franța și mă bucur că am această șansă. Mă voi întoarce pregătită pentru a oferi mai departe cu bucurie din ceea ce am primit și eu, la rândul meu.
Teama la fete și rușinea la băieți
Nivelul de disconfort la critici este același la ambele sexe și ceea ce vine împreună cu aceste solicitări, care nu țin cont de biologie, în cazul băieților, este rușinea. De aceea, veți observa la copiii voștri, chiar de foarte mici, tendința de a reduce teama la băieți, cu intenția de a proteja, sau de a demonstra ca au dreptate sau că ceva e sau nu corect, pentru a reduce rușinea, iar la fetițe manifestarea grijei față de sine și ceilalți. Argumentele copiilor vin, de obicei, pe aceste paliere, rușine la băieți și frică la fete. În fața unui anumit risc de lovire, un b9ăiat sau bărbat ar spune: „Oprește-te, copil neascultător ce esti!” (rușinea), iar o fată sau femeie: „Oprește-te, te vei lovi!” (frica).
Este important în conversațiile noastre cu copiii (și poate cu partenerul sau alte persoane) să cunoaștem varianta lor de decodare a ceea ce transmitem pentru a ne adapta din start discursul sau pentru a ști cum să interpretăm diferite mesaje pe care le-am putea primi de la ei. La starea de calm, în timpul acelor situații mai provocatoare, contribuie și înțelegerea acestor diferențe de ordin biologic între băieți și fete, în primul rând pentru a analiza ce primim pe calea simțurilor din mediu. Putem folosi o analogie cu mersul la mecanic cu mașina. Mecanicul mai întâi face o constatare, o evaluare, nu se panichează când cineva vine cu o mașină cu semne vizibile ale unui accident, care nu mai merge. La fel e și în parenting. Când copilul face un ditamai tantrumul e timpul pentru constatare, nu pentru tratament. Reparația se face după constatare, în perioade de calm și așezare.
Cum ar arăta constatarea în parenting?
În fiecare zi este dezirabil să ne îngrijim de a avea găletușa plină (este și o poveste, o carte, pe care o puteti citi cu cei mici despre aceasta și, dacă nu o aveți acasă, noi o avem în Pod și o puteți împrumuta).
Fiecare părinte are propriile sale declanșatoare. În situațiile provocatoare, e important să îți descoperi propria poveste, pentru a putea schimba. Doar așa vei putea să le eviți și să îți păstrezi găletușa răbdării plină pe tot parcursul zilei.
Oprește emoțiile intense
Studiile arată că acei copii ai căror părinți rămân calmi tind să fie și ei mai calmi. Deci, dacă nu vrei ca situația să declanșezi domino-ul situațiilor care escaladează negativ, e important să îți domolești emoțiile puternice.
Practicile meditative și tehnicile de respirație te vor ajuta foarte mult și nu sunt numai pentru yoghini. Eu practic anumite tehnici de mindfulness de aproximativ 5 ani și meditația transcendentală zilnic din 2023. Dar chiar și așa, ele ajută până la un punct. Ele îți pot crește răbdarea cu 30-50%, dar în situațiile provocatoare nu te vor menține calm, mai ales în acele zile în care parcă totul e pe dos… copilul folosește oglinda pentru a picta cu iaurt sau tot gelul de duș în cine știe ce experiment cu acuarelă sau când se încalță prea încet sau când copilul țipă sau încearcă să negocieze lucruri nenegociabile etc.
Respirațiile ajută, pe fond, dar fix atunci probabil că nu sunt chiar atât de eficiente. Pentru fiecare situație este important să faci un plan pentru a le evita sau a le aborda calm. Este ceva ce faci o dată. Acesta este scopul jurnalului pe care îți recomand să începi să-l folosești și să te înscrii în programul de 21 de zile „Puterea lui DA”. Am inclus acolo pentru părinți foarte multe tehnici și exerciții de psihologie pozitivă, care sper să aducă multe conștientizări și alegeri asumate de schimbare de traiectorie, focus clar în situații dificile.
Cum reparăm și îmbunătățim relația cu copiii?
Sunt multe momente în care îți vei pierde cumpătul. Pierderea răbdării din când în când nu te face un părinte rău. Dar reprezintă momente dureroase pentru toți părinții și riscul este să îți alături vinovăția și să dai drumul la auto-critică. A accepta propria greșeală înseamnă a accepta umanitatea din noi. După ce ai avut un astfel de moment lipsit de răbdare, în care poate ai țipat la copil sau l-ai amenințat cu ceva sau chiar l-ai pedepsit, este important să te reconectezi cu copilul tău. Lipsa conexiunii este ceea ce rupe toate relațiile. Nu-I ignora, nu-l trata cu pauză vocală. Este dureros din motivele explicate mai sus, în primul rând.
Îmbrățișarea este prima și cea mai eficientă metodă de reconectare. Studiile au arătat că îmbrățisările induc o stimulare senzorială cu totul specială, care contribuie la inundarea creierului cu substanțe chimice benefice dezvoltării lui armonioase pe termen lung. Încrederea este primul și cel mai important sentiment pentru un atașament sigur. Îi poți spune că îl iubești și, împreună cu copilul tău, poți face un plan pentru a evita situația data viitoare. Și pentru că sunt mari șanse să se repete totuși aceste situații declanșatoare, data viitoare e important să cauți progresul și să îl evidențiezi inclusiv în discuția cu copilul. „Ai observat că de data aceasta mi-a luat X secunde să mă calmez, deși această situație … mă deranjează foarte tare și sunt foarte dificil de conținut emoțiile pe care le simt acum.”
Ce îți recomand?
Exploziile involuntare pot fi gestionate cu un plan de management bun și poți întrerupe efectul de domino al situațiilor conflictuale, devenind mai calm și mai răbdător. Acorzi atenție multor situații profesionale sau de altă natură, de ce nu ai acorda atenție semnificativă celei mai importante relații din viața ta? Este important. În felul acesta, emoțiile nu îți vor mai dicta reacțiile treptat, iar copilul va învăța de la tine cum se gestionează emoțiile intense, cum repari o greșeală în relații, cum extragi ce este de învățat dintr-o situație dificilă fără necesitatea de răspuns cu „exprimarea” furiei. Nu este o magie însă. Este un efort conștient zilnic. Poate e mai dificil la început, dar devine din ce în ce mai ușor în timp. Dar nu trebuie să treci prin asta singur. Este important este să ai acces la informație și să o aplici.
Ceea ce îți recomand azi este să te gândești care sunt butoanele tale? Ce simți că îți ia efectiv energia cu totul? Există o șansă ca ce am scris aici să producă un sens în tine și, dacă e așa, îți recomand să cumperi cartea și să o citești cu pixul și hârtia în mână. Vei înțelege multe. Pe 18 octombrie, la ora 18.00, îți propun să discutăm cu cartea în mână ideile care au prins contur și au mișcat lucruri în tine. Așa rămâne, da? Până atunci ne citim în Cafeneaua Părinților – comunitate online.
Elena Burlănescu, psiholog și trainer fondator Podul lui Sfredeluș