Are nevoie creativitatea copiilor de stimulare? Mi s-a întâmplat de mai multe ori să aud despre unii copii că nu ar fi creativi. Inclusiv la adulți există această etichetare pentru unii sau pentru alții, dar aici lucrurile stau puțin diferit. După părerea mea, nu există copii care să nu fie creativi deloc. Fiecare copil are un potențial creativ, doar că acesta este influențat de o serie de factori și este adevărat că se poate întâlni sub mai multe forme, nu neapărat artistice (desen, pictură, modelat etc).
Din 2016 și până în prezent, am văzut mii de copii în Pod și nu este vreunul despre care aș putea spune că ar fi lipsit de creativitate. Sunt unii care construiesc din blocuri de lego fel de fel de clădiri, curse cu obstacole, peisaje de vis… Sunt copii care inventează jocuri noi, care combină diverse obiecte și obțin altele care au cu totul altă funcționalitate.
Curiozitatea este în strânsă legătură cu creativitatea. Scopul este să creăm acest spațiu de oportunitate, astfel încât copilul să poată explora liber (ceea ce înseamnă în interiorul anumitor limite de siguranță), cu multă flexibilitate și stimulare potrivită vârstei.
Băiatul meu cel mare (Elena) a tăiat în această vară o lanternă de plastic pentru a vedea cum funcționează, care este mecanismul din spate. Sigur, câteodată se strică unele lucruri în proces și nu susțin că ar fi ok sau de încurajat. Pe de altă parte, toate marile invenții, care ne asigură azi confortul, așa au apărut, cu genul acesta de gândire nonconvențională și out-of-the-box. De data aceasta a fost o lanternă de plastic. S-a mărit și cunoaște acum valoarea lucrurilor. Când era mai mic (2 ani) a „curățat” ecranul televizorului cu apă de mare și atunci a fost o pagubă serioasă… produsă cu cele mai bune intenții :))).
Ce vreau să transmit este că ei au stiluri diferite de învățare și de exprimare, cum este cazul tuturor oamenilor. Unii copii pot exprima creativitatea într-un mod mai subtil sau într-un mod care nu este imediat recunoscut ca fiind creativ. De exemplu, un copil introvertit își manifestă creativitatea în moduri mai tăcute, cum ar fi gândirea introspectivă sau jocul individual, în loc de a face lucruri vizibile, care să iasă foarte mult în evidență. Creativitatea necesită timp, explorare și uneori eșec, iar presiunea pentru a „reuși” uneori inhibă curajul de a încerca lucruri noi.
Creativitatea este una dintre cele mai valoroase resurse ale copilăriei. Ea este adesea percepută ca un motor esențial pentru dezvoltarea cognitivă și emoțională. Într-o lume în care creativitatea este din ce în ce mai apreciată, părinții și educatorii se întreabă dacă aceasta este important să fie stimulată activ sau dacă este un proces natural care înflorește de la sine, cu minimă intervenție din partea adulților.
Creativitatea există
Creativitatea există deja în noi toți încă de la naștere. Încrederea în instinctele copilului este cheia către încurajarea accesului liber la puterea lui de creație. Ceea ce pentru părinți se traduce prin creativitate, pentru copil reprezintă o desfășurare firească a instinctului său de explorare și înțelegere a mediului în care trăiește. Multe dintre jocurile copiilor nu reprezintă decât moduri prin care aceștia înțeleg și integrează informații din viața lor. Pentru adulți aceste jocuri pot părea uneori fără sens sau lipsite de logică. Un copil va reproduce în joc situații încărcate de emoții puternice, tensionate sau pe care nu le inteleg tocmai pentru a le cunoaște și a le integra. Aceasta este puterea vindecătoare a jocului și a creativității.
Băiețelul meu (Emma) și-a construit pe când avea 4 ani o stație de pompieri din crengi, sfori și diferite alte materiale pentru a reproduce în realitate ceea ce exista doar în imaginația sa, în jocurile de lego sau în povești. Construcția în sine mi s-a părut foarte creativă și isteț gândită pentru vârsta lui și încă o dovadă a instinctului creativ extraordinar al copilului. Acesta este unul dintre modurile prin care copiii vor să înțeleagă cum funcționează lumea în care trăiesc.
Jocul are o putere imensă de vindecare și este esențial în dezvoltarea copilului. Trăim după multe reguli, însă copiii nu le cunosc și din acest fericit motiv își pot exersa liberi creativitatea.
Ce au părinții de făcut?
Auzim des în jurul nostru despre o multitudine de activități menite să stimuleze creativitatea copiilor. Dar are oare nevoie un copil să îi fie stimulată creativitatea?
•Să intervină cât mai puțin! Da, sclipirile de creativitate ale copiilor își urmează cursul atunci când nu sunt excesiv dirijate și nici judecate. Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, cunoscut pentru conceptul de „flux” (flow), a arătat că starea de creativitate apare cel mai des atunci când persoana este complet absorbită de o activitate care îi aduce plăcere, fără presiuni externe.
•Să renunțe la a-i judeca pe copii, atât pozitiv, cât și negativ. Ambele sunt percepute ca o judecată de către copii. Atât “bravo”, cât și aprobarea constantă a acțiunilor copiilor, le afectează capacitatea de gândi autonom și de a-și contura identitatea. Atunci când copilul tău îți spune “mă duc să desenez/mănânc/mă joc”, înlocuiește-l pe “du-te!” cu “bine!”. O schimbare atât de mică are un efect foarte puternic asupra stimei sale de sine.
•Să renunțe la a impune copilului felul corect de a face lucrurile. Atunci când copilul este des corectat ajunge să se îndoiască de capacitățile sale și îi va fi stimulată dependența de alte persoane care să îi spună ce este corect sau bun. Mai ales când vorbim despre activități precum desenatul, construitul cu piese lego sau pur și simplu combinații interesante de jocuri făcute de copil chiar dacă au fost gândite în alt scop.
Corectarea copilului atunci când face ordine, ajută la diferite activități în casă precum ar fi gătitul care necesită practică îndelungată este la fel de dăunătoare.
•Să le asigure copiilor materiale pentru creație începând cu cele mai simple precum foi albe și creioane colorate până la prezentarea fără presiune a diferite activități sau ateliere de creație. Cu cât activitatea are un final neimpus, cu atât mai bine. Activitățile rigide cu finaluri preconcepute, nu sunt atât de interesante pentru instinctul creativ al celor mici. Copiii devin creativi chiar și pornind de la elemente simple precum bețele sau pietrele. Deci o supraîncărcare a spațiului cu o multitudine de jocuri si jucării poate fi contraproductivă.
•Să le observe interesele. Nu toții copiii manifestă aceleași interese. Insistarea pe anumite activități care nu se mulează pe dorințele lor nu are ca rezultat stimularea creativității, ci inhibarea ei.
Ce concluzii extragem?
Creativitatea reprezintă un potențial înnăscut, nu ceva care trebuie forțat și stimulat în copil, ci mai degrabă protejat și facilitat. Creativitatea copilului are nevoie de un mediu prielnic, de răbdare, de acceptare, de asigurarea de timp pentru joacă fără grabă și presiune. Nu părintele îl crează pe copil, părintele este martorul desfășurării potențialului înnăscut al copilului la care poate doar contribui, fără a se simți presat să dezvolte ceva ce nu s-ar dezvolta fără intervenția sa, în cazul acesta creativitatea.
Cu sprijinul adecvat și un mediu stimulativ, orice copil poate înflori din punct de vedere creativ, chiar dacă acest lucru se manifestă în moduri diferite sau în ritmuri diferite față de alți copii. Vă invit să împărtășiți în comentarii în Cafeneaua Părinților în ce fel se manifestă creativitatea copilului vostru. Poate fi năstrușnic, poate fi așezat și calculat, poate fi evident pentru oricine sau doar pentru cunoscători… Toți copiii sunt creativi în moduri unice și variate. Cum e la voi?
Emma Ionescu, psiholog
Elena Burlănescu, psiholog și trainer fondator Podul lui Sfredeluș