Te-ai întrebat vreodată de ce unii copii sunt mereu zâmbitori și privesc viața cu optimism, în timp ce alții par mai mereu serioși sau chiar retrași? De ce unii copii par să se adapteze ușor la orice situație, iar alții au nevoie de mai mult timp și pare că au nevoie de suport într-o doză semnificativă? Aceste diferențe își găsesc rădăcinile în complexitatea interacțiunilor dintre temperament, caracter și personalitate.
Auzim des în jurul nostru aceste cuvinte, dar cum le deosebim?
Bebelușii au în comun aceleași tipare de dezvoltare. Cu toate acestea, fiecare arată de la început o combinație diferită și relativ constantă de emoții, gândire și comportament. Un bebeluș poate să fie, de obicei, vesel, pe când altul să se supere cu ușurință. Un copil poate să fie atras de joaca cu alți copii, pe când altul să prefere să se joace mai mult singur.
Aceste moduri caracteristice de a simți, gândi sau acționa reflectă deopotrivă elemente înnăscute, dar și elemente dezvoltate ca urmare interacțiunii complexe cu mediul. Aceste elemente influentează modul în care cei mici se adaptează la mediul în care trăiesc. Această împletire a dezvoltării personalității și a relațiilor sociale poartă numele de dezvoltare psihosocială și are ca fundație temperamentul.
Temperamentul
Baza personalității este temperamentul care este în mare parte înnăscut, deci ereditar. Am putea defini temperamentul ca fiind ansamblul tuturor instinctelor, tendințelor și impulsurilor determinate de moștenirea genetică a individului. Cu alte cuvinte, temperamentul se referă la dimensiunea biologică și instinctivă a personalității. Acesta a mai fost descris ca fiind componenta “cum” a comportamentului, nu “ce” fac oamenii, ci “cum” fac ceea ce fac.
Doi copii pot fi la fel de capabili să facă o anumită activitate, însă unul ar putea fi mai rapid decât celălalt, mai puțin distras decât celălat sau mai dornic să o facă. Cheia adaptării sănătoase este buna potrivire sau corespondența dintre temperamentul copilului și cerințele sau restricțiile din partea mediului cu care se confruntă acesta.
Cu cât identificăm mai bine trăsăturile temperamentale ale copiilor noștri, cu atât putem adapta elementele din mediul, rutina si activitățile pe care le propunem. Astfel, acestea se vor mula pe aceste trăsături. Dacă unui copil foarte activ i se cere să stea nemișcat perioade lungi de timp sau dacă un copil precaut este împins constant în situații noi, deși el se adaptează mai lent de obicei, pot apărea provocări semnificative pentru ei, dar și pentru adulții din preajmă. Copiii se pot inhiba sau nivelul de frustrare poate crește tocmai pentru că cei mici își conturează identitatea prin această permanentă oglindire în reacțiile părinților. Mediul în care copilul crește, dar și persoanele cu care acesta petrece cel mai mult timp au o influență extrem de importantă asupra felului în care se manifestă temperamentul. Deși este și rămâne în cea mai mai parte stabil, anumite trăsături pot fi echilibrate sau pot să nu se manifeste, sub influența mediului, familiei și societății.
Caracterul
Caracterul, față de temperament, este supus influențelor de mediu și se referă la partea dobândită, învățată a personalității. Acesta este modelat în relațiile interumane, în societate, în contact cu factori culturali, dar și de voința proprie a individului, care poate influența și controla anumite aspecte ale temperamentului. Caracterul nu este înnăscut și nu apare timpuriu, caracterul se construiește în timp. Trăsăturile și atitudinile care alcătuiesc caracterul sunt asociate cu valorile morale și sunt puternic influențate de experiențele individuale.
Personalitatea
Suma temperamentului și a caracterului dau naștere personalității, care reprezintă rezultatul interacțiunii caracteristicilor mostenite cu cele învățate, care, împreună, definesc identitatea individului. Personalitatea este definită de acele trăsături constante, stabile și definitorii ale unei persoane. Deși personalitatea începe sa se formeze timpuriu, aceasta poate fi observată și analizată mai târziu într-o formă stabilă și clară, după ce a trecut perioada copilăriei. În copilărie este un dans permanent între temperament si caracter.
Poate pare un exercițiu academic, dar este mai mult de atât. Înțelegerea diferențelor dintre temperament, caracter și personalitate este un pas important spre o viață însorită relațional. Este important să ne cunoaștem și noi foarte bine, dar să ne cunoaștem foarte bine și copiii proprii. Recunoscând ceea ce ne face unici și, în egală măsură acceptând ceea ce ne diferențiază, adaptându-ne în consecință constant, putem cultiva un mediu în care fiecare dintre noi să înflorească. Să privim dincolo de suprafață și să apreciem adâncimea și complexitatea copiilor noștri cu tot ceea ce aduc ei în lume. Contribuim, astfel, la dezvoltarea unui viitor cu un grad mai mare de empatie și înțelegere.
Vă invităm în Cafeneaua Părinților – comunitate online pentru a intra în contact cu specialiștii și alți părinți. Pentru nevoi specifice, vă puteți adresa în ședințe 1:1 de evaluare și consiliere specialiștilor noștri. Creștem Împreună!
Emma Ionescu, psiholog
Elena Burlănescu, trainer fondator Podul lui Sfredeluș