În calitate de părinți, suntem adesea martori fascinați ai dezvoltării copiilor noștri, ai comportamentului lor explorator în această lume vastă, pe care ei o cercetează cu mirare la fiecare descoperire. În timp ce se confruntă cu nenumărate provocări soldate adesea cu lacrimi și suspine, tantrumuri zgomotoase (toți am trăit și astfel de momente epice), ei învață să navigheze prin complexitatea socială a vieții.
Părinții au un rol extrem de important în ghidarea și sprijinirea procesului de adaptare socială treptată a copiilor mici. Asumarea unui comportament predictibil, atent și cultivarea interacțiunilor pozitive și fericite devin astfel piloni esențiali în această călătorie de dezvoltare.
Comportamentul predictibil al părintelui în raport cu copilul
Copiii mici se simt în siguranță atunci când au o rutină și când pot anticipa comportamentul părinților lor. Prin urmare, este esențial ca părinții să-și asume un comportament predictibil, stabil și coerent. Copiii învață prin observare și repetare, iar un mediu stabil îi ajută să înțeleagă regulile sociale și să se adapteze treptat la acestea. Mugurii neuronali noi, care nu sunt consolidați, se estompează în aproximativ două zile. O rutină zilnică bine stabilită și limitele clare contribuie la formarea unei fundații solide pentru adaptarea socială a copilului mic.
Atenție și conectare
Toate mamele mamifere le induc puilor o stimulare senzorială care exercită un impact pozitiv pe termen lung asupra substanțelor chimice din creierul acestora. În cazul copiilor prematuri, cercetările au demonstrat că dezvoltarea creierului lor este accelerată atunci când sunt mângâiați cel puțin 10 minute pe zi. Conceptul de integrare senzorială se referă la informațiile absorbite de creierul copilului prin intermediul simțurilor.
Părinții care oferă copiilor lor atenție de calitate și care cultivă conexiuni puternice contribuie semnificativ la dezvoltarea socială a acestora. Fie că este vorba de a asculta cu atenție poveștile lor pline de imaginație sau de a participa la activități alături de ei, aceste momente de conexiune ajută la construirea încrederii și la dezvoltarea abilităților sociale. Învățarea prin întărire și simplificare (procese desfășurate la nivelul creierului) presupune, în primul rând, prezența unei persoane care se ocupă de copil. Primele stări de încredere reprezintă baza neuronală a formării atașamentului. Într-o lume plină de stimuli, acordarea atenției exclusive copiilor noștri înseamnă să le arătăm că sunt valoroși și că merită timpul nostru, fără să facă nimic special pentru acest lucru.
Încurajarea autonomiei și a responsabilității
Un alt aspect esențial al responsabilității părintești în procesul de adaptare socială a copilului mic constă în încurajarea autonomiei și a responsabilității acestuia. Întrucât copiii încep să exploreze lumea din jurul lor, este important să li se ofere oportunități să-și dezvolte abilitățile de luare a deciziilor și responsabilității. Acest lucru îi ajută să-și dezvolte încrederea în sine și să învețe să interacționeze cu ceilalți într-un mod pozitiv și responsabil.
Adaptarea pentru grădiniță în alt spațiu decât cel al grădiniței setează bazele unor limite sănătoase – experiența socialului e crucială pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului.
Modelarea comportamentului social pozitiv
Părinții sunt primii și cele mai importante modele de comportament pentru copiii lor. Astfel, adoptarea și modelarea unui comportament social pozitiv devin esențiale în procesul de adaptare socială a copilului mic. Prin consolidarea conexiunilor între neuroni și eliminarea celor care nu sunt utilizate, creierul copilului se dezvoltă. Diferențierea dintre aspectele care decurg din genele noastre și cele influențate de cultura din care facem parte este iluzorie, deoarece legătura dintre acestea este adesea foarte puternică, ca o uriașă pânză de păianjen.
Faptul că părinții manifestă empatie, respect și comunicare eficientă și non-violentă în relațiile lor contribuie la formarea unui cadru în care copiii învață să gestioneze relațiile sociale într-un mod echilibrat, dar și la dezvoltarea armonioasă a creierului acestora. Armonia din familie contribuie nu numai la cultivarea unui mediu stabil și echilibrat în prezent, dar are un impact irevocabil pentru tot restul vieții copiilor noștri.
Gestionarea conflictelor în grup
Întrucât interacțiunile sociale aduc inevitabil și momente de conflict, părinții au un rol esențial în învățarea copiilor despre gestionarea adecvată a acestor situații. Comunicarea deschisă, empatia și rezolvarea constructivă a provocărilor care pot apărea sunt abilități esențiale pe care copiii le vor integra în propriul lor repertoriu comportamental. Aceste competențe îi vor ajuta să se adapteze la diverse situații sociale cu încredere și maturitate.
Părinții maturi emoționali, care conștientizează firescul relației cu copilul, au comportament responsabil, previzibil și atent. Acest tip de comportament asumat are un impact esențial în formarea sănătoasă a substratului neurobiologic al copiilor. Este un proces care persistă pe tot parcursul vieții, în mare măsură, așa cum a fost modelat în timpul primelor experiențe din copilărie.
Responsabilitatea părinților în procesul de adaptare socială a copilului mic nu se rezumă doar la îndrumare și la a fi acolo, deși extrem de importante în sine. Responsabilitatea părinților se referă și la crearea unui mediu propice dezvoltării sănătoase pentru tot restul vieții. Prin asumarea unui comportament predictibil, acordarea atenției și cultivarea interacțiunilor pozitive și fericite cu copiii, părinții devin arhitecții principali ai unei copilării cu ancore pozitive pentru tot restul vieții pentru copiii lor. În acest fel, ei contribuie la formarea adulților echilibrați și capabili de mâine să se integreze armonios în societatea complexă de astăzi.
Așadar, atunci când ne trezim de n ori pe noapte pentru a hrăni copilul sau a-i calma plânsul sau atunci când aruncă mâncarea pe toți pereții în bucătărie sau atunci când se tăvălesc pe jos într-un tantrum de toată frumusețea…. atunci e important să ne amintim că reacțiile noastre și interacțiunea cu ei au un impact necesar și irevocabil asupra creierului lor pentru tot restul vieții. Atunci construim pentru viitor.
Cu alte cuvinte: „Ogorul bătrân se ară în primăvară.”
Vă invit să scrieți comentariile voastre în Cafeneaua Părinților – comunitate online.
Elena Burlănescu
Formator în Podul lui Sfredeluș