Am participat chiar în această săptămână la un workshop pe tema burnoutului din cadrul comunității de antreprenori Re-Connect România, susținut de Ildiko Opriș, psihoterapeut și femeia antreprenor din spatele clinicii medicale Feminas Med. Așa am rememorat propriile momente din această sferă. Burnoutul poate avea punct de pornire în zona familială sau cea profesională.
Ca iubitoare de filosofie, în vremurile năvalnice ale primei mele tinereți :))) mă culcam citindu-l pe Cioran și mă trezeam cu Nietzsche. Nu comentez acum ce revoluții se dădeau atunci între neuronii mei :))). Nietzsche a surprins esența culmilor epuizării fizice, emoționale și psihice într-o frază simplă, dar cu foarte mult sens în spate, la care am ajuns de câteva ori până acum: „When we are tired, we are attacked by ideas we conquered long ago” (Când suntem obosiți, suntem atacați de idei pe care le-am cucerit demult). Eu mă recunosc în această experiență. Sigur și alți părinți o fac. Este o frază emblematică pentru experiența multor părinți care se confruntă cu burnout-ul, îmi pare mie.
Ce este burnout-ul părinților?
Burnout-ul părinților este o stare de epuizare fizică, mentală și emoțională. Să fim sinceri. Copiii sunt minunați, aduc multă bucurie în viețile noastre și împlinire deopotrivă. În egală măsură însă, este un stres continuu, iar solicitările ni le ridicăm adesea singuri la fileu din ce în ce mai sus. Trăim într-o abundență informațională dificil de cernut de unul singur, iar parentingul rivalizează puternic pe agenda publică politica, fotbalul și șofatul în București.
Presiunea pe care o adăugăm pe umerii noștri, ca urmare a unei combinații de factori, conduce la burnout. Poate fi lipsa de somn, fie că sunt ore puține sau somnul întrerupt, pentru a alăpta copilul sau a alunga monștri imaginari. Suprasolicitarea emoțională aduce și ea niște prieteni în scenă: vinovăția, furia și rușinea, care sunt probabil cele mai importante surse de stres și nervozitate pentru părinți. Presiunea financiară este și ea importantă atunci când sunt generate false nevoi care apar constant din reclame, din discuțiile între părinți sau dintre copii dacă sunt mai mari, unele chiar din maternitate sau dinainte… Dacă adăugăm și lipsa timpului personal pe listă ieșim cu paharul mai mult gol la finalul zilei… sunt perioade în care ești recunoscătoare, ca mamă, că poți face un duș de 5 minute fără corul de urlători la ușă, care te strigă. Vestea bună este că acest pahar se poate umple din nou.
Cum se simte epuizarea părinților?
Ne simțim obosiți și lipsiți de energie chiar și după odihnă dimineața uneori. Problema este că se ajunge într-o zonă gri în care îndeplinirea sarcinilor zilnice devine foarte dificilă. Iar copiii sunt afectați negativ, pe cale de consecință, de capacitatea noastră redusă de a mai putea fi prezenți și implicați în viața acestora. Ajungem să îi ignorăm și să îi rănim fără să vrem, în timp ce alergăm pentru îndeplinirea anumitor nevoi ale lor pe care noi le considerăm a fi prioritare fără a fi prioritare pentru ei. Vorbim limbaje diferite, astfel.
Gândurile sunt confuze și dificil de gestionat. Concentrarea devine o provocare majoră, iar capacitatea de a rezolva chiar și micile probleme cotidiene este semnificativ redusă. Să iei decizii pentru tine, în legătură cu copiii sau la job, în asemenea circumstanțe, este extrem de provocator. Bogăția de emoții puternice poate conduce la o comunicarea mai puțin eficientă și agresivă pe alocuri cu ceilalți membri ai familiei, în special cu cei mici. Atenție la aceste mici semne de avertizare că intri într-o zonă roșie.
Sentimentele de izolare socială, la o extremă, sau doar de singurătate, chiar și în prezența altor prietenilor sau a altor membri ai familiei, sunt adesea copleșitoare. Și atunci apar acele mai mici sau mai mari comportamente compensatorii, dar despre acestea voi scrie înalt articol. Izolarea din cauza sarcinilor și a responsabilităților pe care le avem în raport cu copiii sau evitarea interacțiunilor sociale vine tot din cauza sentimentelor de epuizare și lipsă de energie.
Ce gânduri și trăiri apar în timpul burnout-ului?
Pe culmile propriei disperări, la un moment dat în istoria mea emoțională recentă, de care am scris că voi povesti în articolul despre lentilele colorate cu emoții de bucurie, entuziasm, curiozitate etc prin care vedem viața, am experimentat o serie de gânduri și trăiri care mi-au afectat foarte mult starea de bine. Varianta mea de a depăși această perioadă dificilă a fost, în proporție foarte mare, de a scrie. Am scris agende întregi cu tot ce îmi trecea prin cap. Doar așa reușeam să-mi domolesc gândurile, să fac liniște în mintea mea, eliberându-le pe hârtie, în telefon sau în laptop. Este extraordinar tot ce a ieșit din aceste momente de evaluare internă pe care le-am scris: tipare eronate de gândire, convingeri limitative, emoții dureroase, amintiri ale unor evenimente pe care nu știam că le-am experimentat în realitate, asocieri neprielnice evoluției mele…
De ce povestesc? Pentru că acum pot, pentru că mi-aș fi dorit să știu atunci că suntem mulți care ne confruntăm cu astfel de momente în viața de părinte și că e ok să le recunoaștem și să căutăm înțelegere în jurul nostru, că sunt variante de a depăși mai ușor astfel de perioade și pentru că acum pot oferi altora ce a fost important pentru mine săsimt ca sprijin atunci. Am avut sprijin și în familie și în prieteni și la facultate și în Pod. Și sunt foarte recunoscătoare pentru acest sprijin în felul în care a venit de la fiecare.
Ca părinte te poți simți incompetent de-a dreptul și te poți îndoi de capacitățile tale de a face față provocărilor ridicate de viața de familie. În minte circulă gânduri negative și auto-depreciative, o auto-critica constantă în legătură cu abilitățile tale ca părinte pentru fiecare dudă a copilului, ceea ce agravează și mai tare sentimentele de epuizare, copleșeală și disconfort.
Prietena vinovăție este mereu acolo… căci e foarte dificil să reușești să oferi tot ceea ce crezi că ar trebui copiilor tăi. Poate nu petreci suficient timp cu copiii tăi, poate nu îndeplinești așteptările lor și mai primești și o remarcă deosebită de la ei sau poate că nu reușești să oferi copiilor tăi tot ceea ce cred ei că merită în felul în care vor să primească. Avem de învățat din toate, așa este. Fix pentru că se întâmplă toate acestea fiecare copil are cei mai buni părinți pentru el în persoana acestora.
Povesteam mai sus de disperare. Senzația este de a fi prins într-un cerc vicios de responsabilități și stres și un lanț nesfârșit de sentimente de frustrare și disperare. Copleșiți de sarcinile și responsabilitățile din viața de familie, suntem adesea conduși să credem că nu există nicio soluție sau rezolvare în vedere.
Pe mine m-au ajutat cel mai mult scrisul, psihoterapia, sprijinul familiei și prietenilor, grupul de dezvoltare personală în care am fost inclusă, dar și meditația transcendentală și anumite tehnici de recentrare și respirație pentru care mi-am oferit pauze zilnice pentru a le face.
Alături de psihologul clinician și psihoterapeutul Liviu Chiorean vom relua câteva tehnici de eliberare a stresului.
Vă aștept cu bucurie în Cafeneaua Părinților-comunitate online să povestim despre ce ne încarcă bateriile și ne umple paharul și ne ține cât mai departe de limita burnoutului.
Elena Burlănescu
Trainer senior și fondator Podul lui Sfredeluș