Când copilul îți explică ce înseamnă să fii bogat

Te-ai gândit vreodată dacă obiectele materiale și realizările pe care le-ai acumulat, cu mult efort și muncă, aduc cu adevărat fericire în viața ta? Ce înseamnă abundența pentru tine? Vorba cântecului, vine o zi… când te întrebi ce faci tu în viața ta?! Uneori pe la 40 de ani, alteori mai devreme sau puțin mai târziu…

În topul valorilor și priorităților mele este familia. Faptul că am oportunitatea de a-mi construi viața în jurul familiei mele și oferind și celorlalți ceea ce eu consider a fi important prin prisma acestei valori fundamentale pentru mine este un privilegiu pentru care sunt recunoscătoare.

Pentru copiii mei, să fii bogat înseamnă să ai un alt suflet aproape, să ai o pisică, un câine, o broască țestoasă. Fiecare individ are propriile sale percepții și definiri ale unei vieți bogate și împlinite. Nu îmi propun să schimb lumea cu gândurile mele așezate aici, să demonstrez sau să conving pe cineva de ceva. Fiecare va primi acest text diferit și e ok așa. În topul valorilor noastre sunt așezate uneori altele sau experiențele noastre de viață și unghiul din care privim lumea ne formează o altă perspectivă. Ascultându-ne unul pe celălalt învățăm toate acele lucruri, care uneori ne scapă. Și ce minunat ne completăm astfel.

Flexibilitatea de a schimba lentilele pare a fi un lux al celor norocoși, care parcă au mereu mai multe șanse decât ceilalți. De fapt, este în sine însă o abilitate care se formează și exersează și care, în timp, poate fi parte din tine. Realitatea este una singură, dar punctul din care o privești poate fi mereu altul și în fiecare moment poți alege iar perspectiva potrivită, cea care te ajută să crești, să evoluezi și să dezvolți și să menții obiceiuri pozitive în viața ta. Ușor nu e, dar e împuternicitor – da, exact asta am vrut să scriu. Pe mine scrisul mă ajută să am claritate și să recadrez anumite gânduri pe care le exprim astfel. La fel muzica și dansul sau manualitatea, mai ales pictatul… fac minuni pentru mine.

Din înțelepciunea poveștilor

Realitatea mea este că învăț despre mine prin și de la copiii mei, în primul rând. Din exterior în interior pare încă mai ușor decât invers. Și petrecând o săptămână de vacanță cu ei și minunata lor lume cu povești, jocuri și aventuri din cele mai minunate petrecute în foile cărților lor iubite, mi se derulau în minte exemple ale diversității și unicității fiecărei ființe și am deschis cu ei o conversație despre ceea ce admir eu la fiecare dintre ei. Exemplele concrete și cazurile copiilor mei poate că nu sunt de interes public, dar raționamentul poate ajută să fie explicat și pus în practică la orele de seară, înainte de culcare, pentru un somn liniștit, cu interiorizarea vorbelor asiguratoare și blânde ale mamei sau ale tatălui:

  1. Leopardul și agilitatea sa în sărituri – băieților mei le plac felinele, așa că am pornit de aici, voi puteți alege alt animal. Așa cum leopardul excelează în sărituri și agilitate, fiecare dintre noi are un domeniu în care ne putem manifesta abilitățile și talentele într-un mod unic și impresionant. Poate copilul tău are un talent deosebit la matematică, poate culorile se desfășoară magic pe hârtie în vârful pensulei lui. Poate are o voce liberă, răsunătoare și puternică sau melodioasa. Poate are un sprint pe terenul de fotbal ca nimeni altul. Poate este disciplinat și orice își propune îi e ușor să obțină. Poate construiește povești care adună oamenii în jurul lui ca un magnet. Poate e un prieten bun și loial. Poate… completează aici tu pentru el.
  2. Șoimul călător sau pescărușul și zborul lui liber pe cer, pe care în zile liniștite îl aud și în București, de la fereastra dormitorului meu, ne amintește că suntem liberi să visăm și să ne realizăm aspirațiile noastre. Putem să ne ridicăm deasupra obstacolelor. E un simbol pe care îl folosesc adesea cu băiatul meu cel mic atunci când povestim de cum ne plantăm semințe de gânduri în minte înainte de culcare pentru vise frumoase. Și de el ne amintim și atunci când se mai întâmplă să îl viziteze vreun balaur în somn.
  3. Vulpea și abilitatea sa unică de a mobiliza resurse interioare fabuloase pentru a-și atinge obiectivele cu o istețime remarcabilă. E un exemplu foarte bun, mai ales că este și un personaj foarte frecvent întâlnit în cărțile de povești (mă gândesc la Doctorul De Soto și chiar și la poveștile autohtone foarte cunoscute, uneori cu o reputație controversată în aceste zile).
  4. Broasca este mereu un exemplu de flexibilitate și adaptabilitate admirabilă la diverse medii de viață. La Muzeul Antipa este frecvent deschisă o expoziție de broaște vii care și-au dezvoltat diverse mecanisme de adaptare la medii dintre cele mai ostile. Sunt niște creaturi fabuloase de la care putem învăța atât de multe.
  5. Fluturele cu al lui calm și delicatețe desăvârșită, ca urmare a unei metamorfoze spectaculoase. E un simbol excelent pentru cultivarea virtuții răbdării.
  6. Elefantul și puterea sa fizică și emoțională ne amintește de puterea noastră interioară și de capacitatea noastră de a fi stâlpi de susținere și de sprijin pentru cei din jurul nostru, prieteni, membri ai familiei, clienți sau, pur și simplu, oameni.

Excelența se construiește pe punctele noastre forte

Fiecare ființă este unică și valoroasă în felul său și mă feresc să nu pic într-o extremă, care probabil că poate face la fel de mult rău ca și nerecunoașterea importanței acestei afirmații. Să îi ajutăm să recunoască și să cultive aceste trăsături individuale care îi pot ajuta să își atingă potențialul maxim și să contribuim, astfel, la frumusețea și diversitatea lumii în care trăim face parte din frumusețea de a fi părinte, după mine.

Este adevărat că transformarea personală necesită efort și angajament, dar recompensele sunt imense. Atunci când ne străduim să fim mai buni, mai zâmbitori și mai amabili, nu numai că îmbunătățim propria noastră viață, dar contribuim și la crearea unei lumi mai bune și mai luminoase pentru toți cei din jurul nostru. Bunătatea și zâmbetul oferite celorlalți nu sunt opusul gândirii critice Și poate nu ne vine să ne uităm atât de departe, dar poate după ce ne uităm la ei, la copiii noștri, ne uităm la noi și ne asumăm responsabilitatea, mai întâi, pentru propria fericire.

Nu suntem și nu putem fi buni la toate, iar acest lucru nu ar trebui să fie văzut ca o slăbiciune sau ca ceva de îndreptat. Uniformizarea și construirea mereu pe o zonă de vulnerabilitate și lipsă pot conduce cel mult la mediocitate. Excelența se construiește în domeniile noastre de competență, pe care e important să învățăm să ni le recunoaștem.

Modestia e o resursă esențială și oferă măsura echilibrului prin urmărirea constantă a feedbackului din realitate. În egală măsură însă, în loc să încerce să fie altceva decât ceea ce sunt, fiecare animal se concentrează pe ceea ce face cel mai bine. Cum ar fi dacă și noi ne-am concentra pe punctele noastre forte? Cum ar arăta viața noastră? Dar cea a copiilor noștri? Reiau întrebarea de la care am pornit: te-ai gândit vreodată dacă obiectele materiale și realizările pe care le-ai acumulat, cu mult efort și muncă, aduc cu adevărat fericire în viața ta?

În societatea noastră obsedată de perfecțiune și performanță, adesea cădem în capcana de a ne concentra excesiv pe remedierea slăbiciunilor noastre, ignorând cu desăvârșire potențialul nostru deja existent. Este în realitate o limită foarte fina. Ideea că putem fi buni la toate este utopică și nerealistă. Fiecare dintre noi are domenii în care strălucește și altele în care poate fi considerat mediocru.

Vă invit să dezbatem în Cafeneaua Părinților- comunitate online despre noi și acele trăsături ale noastre care ne fac să fim bine în viața noastră și să avem viața pe care ne e drag s-o trăim.

Elena Burlănescu

Trainer senior și fondator Podul lui Sfredeluș