Te întrebi de ce copilul tău nu se poate concentra foarte mult la o activitate și de ce trece ușor la alta? Află că atenția focalizată se dezvoltă diferit la fiecare copil și are loc progresiv pe măsură ce creierul se dezvoltă.
Autoarea Ellen Galinksy explică în cartea sa Mind in the Making ce înseamnă concentrarea și capacitatea de autocontrol, iar acestea cuprind patru abilități esențiale care se dezvoltă pe măsură cei mici înaintează în vârstă:
• concentrarea, care se referă la vigilență și capacitatea de orientare, care îi ajută pe copii să își focuseze atenția pe anumite sarcini care, odată parcurse, îi vor ajuta să își îndeplinească un anumit scop propus;
• flexibilitatea cognitivă sau abilitatea de schimbare a atenției, de mutare a focusului;
• memoria de lucru care reprezintă capacitatea de a reține informații și de a se raporta la ele;
• autocontrol sau capacitatea de a se putea opri din a face ceva și de a alege ce să ignore și pe ce sa își mute atenția atunci când sunt mai mulți stimuli prezenți.
În funcție de intervalul de vârstă, copiii își pot păstra concentrarea în medie:
• 4-6 minute la 2 ani
• 6-8 minute la 3 ani
• 8-12 minute la 4 ani
• 12-18 minute la 5-6 ani
• 16-24 minute la 7-8 ani
• 20-30 minute la 9-10 ani
• 25-35 minute la 11-12 ani
• 30-40 minute la 13-15 ani
• 32-50 minute la 16 ani+
Desigur că aceste intervale sunt aproximative și pot fi influențate atât în mod pozitiv, cât și în mod negativ, de diferiți factori, atât de dezvoltarea copilului, cât și de mediu, felul în care este gândită organizarea acestuia și stimularea copilului. Poți ajuta dezvoltarea concentrării copilului tău prin asigurarea unui mediu prielnic și liniștit, lipsit de stimuli în exces precum ecranele sau aglomerarea de jucării și obiecte, printr-o rutină de somn și îngrijire predictibilă, citit, jocuri și încurajarea intereselor sale.
Atunci când participi la ateliere dedicate copiilor, este foarte important să îți setezi așteptări realiste. Se poate retrage și reveni pe durata activității fără ca acest lucru să îi afecteze beneficiile obținute din intervalul de timp în care a participat la activitate. De asemenea, pe lângă activitatea în sine, atenția copilului este solicitată și de mediul care este nou pentru el, de persoanele prezente și de gestionarea tuturor emoțiilor și senzațiilor care apar în contact cu noutatea și în relație cu ceilalți. Ducerea la bun sfârșit a activității este o sarcină personală, care poate sau nu să se muleze pe interesele acestuia și nu are legătură deci întotdeauna cu capacitatea sa de concentrare.
Deși dezvoltarea concentrării este un parcurs care se desfășoară firesc, părinții pot începe să influențeze acest proces. Pot face acest lucru în primul rând prin observare, fie că ne referim la observarea indiciilor că o activitate este nepotrivită, grea sau durează prea mult, fie prin observarea activităților care trezesc interes și bucurie în copil. În continuare, părintele poate avea un rol pasiv, pentru că intervenirea în activitatea copilului îi poate întrerupe concentrarea de multe ori, fie un rol activ, de redirecționare a atenției atunci când este necesar.
Copiii au propria busolă interioară, iar atunci când avem încredere în felul în care propria lor personalitate se conturează, ne putem lăsa conduși de acest proces, putem participa mai mult și conduce mai puțin.
Vă invit să povestim în Cafeneaua Părinților – comunitate online și să împărtășim recomandări legate de acest aspect sau bune practici.
Emma Ionescu
Psiholog