Limitele oferă o anumită structură în viața copiilor. Ei au nevoie de un mediu stabil și un grad foarte mare de predictibilitate pentru a se simți în siguranță. Structura le dă un sentiment de încredere.
Pedagogul Janet Gonzales-Mena a folosit o analogie pentru a descrie nevoia de limite a unui copil. Invitația lui era de a ne imagina că trecem cu mașina peste un pod pe timp de noapte. Dacă podul nu are balustrade, vom conduce încet și cu teamă. Dar dacă vedem balustradele de o parte și de alta, putem conduce pe pod cu mai multă încredere și cu un anumit grad de ușurință.
Paradoxal, un copil nu se simte liber dacă granițele acțiunilor sale nu sunt clar delimitate. Copiii caută limite pentru comportamentul lor pentru a se simți în siguranță. Atunci când părintele nu impune limite, copiii se simt copleșiti de prea multă putere și prea multe decizii de luat pe care realmente nu le pot lua singuri. Respectarea limitelor învață copiii să își controleze impulsurile și să dezvolte auto-disciplina. Aceasta este o abilitate esențială pentru performanță, pe termen lung. Ei înțeleg și acceptă că acțiunile lor au consecințe. În felul acesta, își dezvoltă simțul responsabilității și învață să se respecte pe ei și pe cei din jur.
Limitele și respectarea lor reprezintă piatră de temelie pentru comportamentele dezirabile ale copiilor noștri: interacțiunile pozitive cu ceilalți, împărțirea jucăriilor sau oferirea la schimb a acestora, așteptarea rândului lor sau cooperarea. Echilibrul în acțiune și consecvența în respectarea limitelor contribuie la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. Limitele atribuie în mintea copiilor un comportament predictibil părintelui, reducându-le anxietatea și crescând claritatea. Un pas important înainte de impunerea limitelor este conectarea cu copilul prin contact vizual și explicarea a ceea ce urmează să se întâmple. Toate aceste etape îl fac pe copil mult mai receptiv la acceptarea limitelor. Ei știu, astfel, ce se așteaptă de la ei.
În termeni simpli, creierul unui copil se dezvoltă de jos în sus și din spate în față, ceea ce înseamnă că partea responsabilă de gândire logică și rațională, care se află în spatele frunții, se dezvoltă ultima. Este mult prea greu pentru un copil care reacționează preponderent emoțional și care nu are capacitatea de a-și gestiona impulsurile, să ia decizii sau să se oprească atunci când părintele i-o cere. De aceea, impunerea limitelor se referă la ceea va face părintele, nu la ce nu trebuie să facă copilul. Spre exemplu, așteptarea părintelui ca cel mic să oprească desenele animate atunci când timpul s-a scurs este nerealistă tocmai din cauză că cel mic nu poate accesa încă logica și are un slab control al impulsurilor. În schimb, atunci când părintele intervine, anunță copilul înainte și oprește desenele atunci când timpul s-a terminat, cel mic se simte îngrijit, iubit și în siguranță… chiar dacă plânge! Plânsul unui copil nu arată că limitele unui părinte sunt greșite, pur și simplu acesta este felul în care își exteriorizează emoțiile și este un mecanism de eliberare foarte sănătos.
Și, nu în ultimul rând, energia din care părintele se impune este cea care dictează răspunsul copilului. Un părinte este important să ofere un răspuns clar, formulat cu calm și convingere. Dacă cel mic simte furie, agitație sau nesiguranță în ceea ce vrea părintele să impună sau dacă nevoia sa de limite nu este tratată cu consecvență și eficiență, s-ar putea să ajungă să fluture steaguri roșii din ce în ce mai mari până când va înțelege cât de mare este aria sa de putere și de luare a deciziilor, nu cu scopul de a “testa” părintele, ci pentru a se cunoaște pe el, pentru a-și contura identitatea proprie.
Asumarea propriei identități vine la pachet cu învățarea valorilor și asumarea unei conduite etice. Diferența dintre bine și rău și internalizarea valorilor familiei se realizează tot cu ajutorul limitelor. Colaborarea cu pedagogul copilului sprijină dezvoltarea moralității, de la cele mai mici vârste, și îi pregătește pe copii pentru viața de adult, facilitându-le tranziția, etapă cu etapă, către independență și responsabilitate.
Un subiect interesant de dezbătut în legătură cu limitele este cel al copilului cu un comportament opoziționist sau răzvrătit. Vă invităm să dezbatem acest subiect în Cafeneaua Părinților – comunitate online.
Emma Ionescu, psiholog
Elena Burlănescu, trainer fondator Podul lui Sfredeluș