Disciplina pozitivă este un pas spre relații armonioase cu copilul tău, dar ce înseamnă? Pare că trăim într-o eră în care cuvântul „disciplină” are pentru mulți conotații dificile. Pentru mulți părinți, disciplina este o luptă zilnică.
Ne întrebăm dacă nu cumva suntem prea severi sau, din contră, prea indulgenți… sau poate îi facem rău copilului sau poate îi oferim prea multă libertate?! Așa își fac loc în viața multor părinți vinovăția, frustrarea și sentimentul că „nimic nu funcționează”. Dar oare așa e?
Ce ar fi dacă am schimba pe ce punem lupa și disciplina nu ar conduce la pedeapsă, ci la o oportunitate de învățare. Scopul ei este ca cel mic să înțeleagă consecințele acțiunilor sale, să își asume responsabilitatea și să își dezvolte treptat autocontrolul. Bine, bine, dar așa își propun și metodele clasice, așa e?
La ce să ne uităm?
Când regulile sunt impuse unilateral de părinte, copilul tinde să le perceapă ca pe o constrângere și ca pe o nedreptate. „Nu e corect!” Recunoști replica aceasta, așa e?
Rezultatul?
Încăpățânare, refuz și uneori chiar mai multă rebeliune și opoziție. În timp, părintele obosește și renunță să mai intervină, iar comportamentele nedorite se consolidează. Repetiția conduce la întărirea căilor neuronale „circulate” des.
Cum adopți o abordare echilibrată?
Cercetările în psihologia copilului arată că atunci când copiii participă la stabilirea regulilor și soluțiilor, ei sunt mult mai motivați să le respecte. Așa apar consecințele colaborative: părintele și copilul găsesc împreună variante corecte și echitabile. Exemplu simplu: dacă un copil uită constant să își strângă jucăriile, în loc de ceartă sau pedeapsă, părintele poate întreba:„Ce putem face împreună ca să nu mai uiți? Cum vrei să rezolvăm situația?” Răspunsul poate fi o mică rutină de seară sau un semnal vizual pe care copilul însuși îl alege, un post-it pe perete… Beneficiile disciplinei aplicate în acest mod este că cel mic învață responsabilitatea și autocontrolul. Relația părinte–copil devine, astfel, mai caldă și mai bazată pe respect. Pe cale de consecință, apar mai puține conflicte și crize de furie. Părintele nu mai trăiește sentimentul de vină sau neputință.
Ce poți face chiar de azi?
În loc să repeți aceeași regulă de zece ori, formulează o întrebare: „Ce ai putea face diferit data viitoare?” Implică-l în alegerea consecințelor: „Ai prefera să îți strângi lucrurile acum sau după cină?” Oferă feedback pozitiv atunci când reușește: „Îmi place că ai avut grijă să termini ce ai început.”
Gândește pe termen lung
Disciplinarea nu este despre control imediat, ci despre a forma un copil responsabil, care știe să ia decizii bune chiar și atunci când părintele nu este lângă el. A fi consecvent, calm și deschis la dialog este cheia pentru a crește un adult echilibrat și sigur pe sine.
Rezultatele nu se văd imediat, dar mereu apar pe termen lung. E ca un depozit, ca o investiție pentru adultul de mâine.
psiholog pentru copii și pentru adulți