Se spune că nu poți învăța o vulpe bătrână trucuri noi, dar mă surprind și eu cât de mult pot învăța în fiecare zi. Azi e cu tehnologia… căci tocmai ce mi-am reactualizat competențele digitale într-un curs acreditat… de unde și primul meu video… cam stângaci poate pentru profesioniști în editare video, dar mulțumitor pentru mine și, mai cu seamă, real. De cele mai multe ori însă prefer să învăț de la oameni, de la toți oamenii, fie că citesc o carte sau mă întâlnesc cu ei pe stradă.
Astăzi, am mers pe jos la cumpărături, ceea ce rar se întâmpla. Mi-e mai ușor cu copiii după mine să merg cu mașina peste tot. Când ești mamă, în poșetă ai uneori și șosete pentru Cyberjump și altele… caz concret, că tocmai ce am achitat un abonament pentru 3 luni.
Pe drumul de întoarcere m-am oprit la biserică. Mi-am propus să cumpăr 2-3 lucruri, fără provizii… Dar au ieșit destul de multe și obiceiul strașnic de a mai lăsa greutățile jos când simți că obosești m-a adus în contact cu o doamnă pe bancă, în curtea bisericii. Cerșea. Mi-a povestit de viața ei bună până a murit soțul ei și de necazurile copiilor, cum sunt ei toți afectați ba de una, ba de alta. Voia un ban, însă nu aveam niciun leu cash. Și i-am spus acest lucru. I-am oferit, la cererea ei, niște chifteluțe de pește și i-am plătit o rețetă la farmacie de vreo 50 lei. Foarte recunoscătoare a fost și eu foarte bucuroasă că am reușit să o ajut.
Nu știm cu ce se luptă fiecare. Din exterior pare într-un fel, când auzi povestea nu ai cum să nu simți compasiune. Poate nu reușim mereu să ajutăm cu bani, poate doar cu o vorbă caldă uneori sau doar să asculți. Dincolo de orice, doamna pe care am văzut-o avea nevoie să fie ascultată.
Acesta este primul pas: să ceri ajutorul și apoi să alegi să fii ascultat. Fără judecată. Fără promisiuni. Fără obligații. Doar tu, așa cum ești.
Asta înseamnă, de fapt, spațiul psihoterapeutic: un loc sigur. Un loc în care nu trebuie să demonstrezi nimic. Un loc în care nu ești definit de greșeli sau de ceea ce „ar trebui” să fii. Sigur că eram într-un loc public azi, dar ea s-a deschis și eu am ascultat-o și i-am acordat încredere și am și ajutat-o.
Emoțiile tale sunt binevenite, asta aș vrea să îți transmit azi. A simți înseamnă, înainte de toate, să trăiești.
Dar cum știi că ai găsit psihologul potrivit? Nu există un checklist perfect. Dar există câteva repere simple, umane:
- Te simți în siguranță lângă el.
- Poți să respiri adânc și să fii sincer.
- Nu simți presiune să fii „mai bine” decât ești acum.
- Te simți ascultat, nu doar auzit.
- Îți respectă ritmul și felul tău de a simți.
Un psiholog bun nu îți spune ce să faci, ci creează un spațiu în care începi să te auzi și tu mai bine pe tine. Și dacă uneori îți spune totuși, ei bine… uneori controlul este necesar. Are experiență și știe de ce o face, pentru a te ajuta.
E util să știi totuși că și psihologul este om – cu propriile căutări, frici, bucurii. Nu e acolo să „știe mai bine”, ci să meargă alături de tine o bucată de drum, cu grijă și prezență, până când tu înveți cum să parcurgi restul drumului singur.
Dacă ai ajuns aici și citești acest text, poate e timpul potrivit să vorbești cu cineva. Poate e prima dată când îți pui întrebarea: „Cum ar fi să cer ajutor?” Sau poate ai mai fost și cauți pe cineva cu care să rezonezi mai profund.
Indiferent unde ești în călătoria ta, știu că nu e un pas ușor. Dar e un pas care contează.
Dacă simți că ți-ar prinde bine o conversație fără presiune, cu cineva care să te asculte cu adevărat – sunt aici. Fără obligații. Fără măști. Doar un spațiu în care ești binevenit, exact așa cum ești.
psihologpentrucopiisiadulti.ro
Un spațiu pentru simțire. Pentru întrebări. Pentru începuturi.
Elena