Retrospectiva anului 2025 aduce în lumină faptul că 2025 a fost un an care s-a cerut a fi trăit, văzut, auzit, simțit și înțeles. A fost un an cu mult zgomot, cu pierderi, dar și cu revelații și adevăruri incomode care au ieșit la suprafață „fără să ceară voie”. Au venit prin rănile noastre, prin fricile noastre, prin iubirile și lipsurile noastre.
Ce este de învățat din acest an? Că lumea există prin filtrul tău interior, nefiind nici neutră, nici obiectivă, nici corectă sau mai puțin corectă, nici dreaptă sau mai puțin dreaptă…
Singura lume pe care o vom trăi vreodată este lumea noastră, în care e important să revenim mereu iar și iar fără să mai fugim din lume. Pacea, liniștea, iubirea și blândețea pe care dorim să le experimentăm în lume încep din noi.
Poate 2026 va fi un an în care ne vom biciui mai puțin, căci viața nu e neapărat în așa fel încât să ne menajeze, este dificilă. Viața ne oferă o călătorie plină de întrebări, în căutarea sensului ei profund.
Dorința lui „Prâslea”, băiatul meu cel mic, cu fiecare an care trece, este ca familia lui să trăiască cât mai mult și asta ne aduce aminte de cea mai profundă valoare pe care o putem experimenta: iubirea și legăturile noastre cu cei dragi.
Ce avem de câștigat?
Bucuria. Nu bucuria zgomotoasă, afișată, care cere validare, ci bucuria tăcută, adâncă, aceea care apare atunci când nu mai luptăm cu viața, ci atunci când învățăm să stăm cu noi. Bucuria de a fi, de a respira, de a fi martori ai propriului drum. Bucuria micilor adevăruri: o masă împreună, o mână ținută, o tăcere care nu mai doare. Bucuria care nu vine din control, ci din acceptare, din renunțarea la a ști totul și la a avea dreptate. Este bucuria care se naște atunci când ne permitem să fim incompleți, imperfecți și totuși suficienți.
Care este prețul pe care îl plătim?
Acceptarea faptului că nu știm, pur și simplu. Că nu avem răspunsuri clare, că viitorul nu ni se dezvăluie pas cu pas și că siguranța este, de multe ori, o iluzie. Adevărata siguranță se construiește în interior. Plătim cu renunțarea la nevoia de control, cu lăsarea armelor jos, cu acceptarea vulnerabilității. Este un preț greu, pentru că presupune să stăm cu frica, cu tristețea, cu îndoiala, cu golurile noastre fără să le umplem în grabă. Dar este și un preț eliberator, pentru că ne permite să trăim mai ușor, mai sincer, mai aproape de adevăr.
Ce ne spune intuiția?
Să trăim în prezent. Să coborâm din minte în inimă, din proiecții izvorâte din trecut în clipa de acum. Intuiția ne șoptește că viața nu se întâmplă mâine și nici ieri, ci aici, în acest moment fragil și viu. Ne spune să fim atenți la semne, la oameni, la ce simțim în corp, nu doar la ce gândim. Ne amintește că ritmul vieții nu este cel al grabei, ci al prezenței, și că sensul nu se caută departe, ci se revelează atunci când suntem cu adevărat aici.
Darurile lui 2025, de luat în 2026, dar și de oferit mai departe
2025 ne-a lăsat daruri grele, dar esențiale: luciditatea, curajul de a privi adevărul în față, capacitatea de a simți profund. În 2026 le putem lua cu noi sub forma blândeții față de noi înșine, a răbdării cu ceilalți și a unei iubiri mai mature, mai așezate. Iar ceea ce avem de oferit mai departe este tocmai această prezență: ascultarea reală, onestitatea, pacea care începe din interior și se răspândește în relațiile noastre.
Dacă 2025 ne-a învățat ceva este că ceea ce dăinuie amprentează inimile, nu calendarele, iar abilitatea de a te răzgândi este esențială pentru că ea este cu adevărat cea care face posibilă schimbarea, transformarea reală și vindecarea din interior.
Vă las aici câteva întrebări care poate vor da startul și retrospectivei voastre, pe care vă invit să o așezați într-o agendă cu gândurile și emoțiile tale exprimate în câteva puncte esențiale.
- Ce adevăr despre mine a ieșit la suprafață în 2025, chiar dacă nu l-am căutat aparent?
- Unde am simțit cel mai clar că nu mai pot fugi de mine însumi/însămi?
- Ce am pierdut anul acesta și ce parte din mine s-a născut din această pierdere?
- Care sunt fricile pe care le-am ascultat prea mult și care sunt cele pe care le-am ignorat?
- În ce momente am fost cu adevărat prezent(ă) și ce a făcut diferența?
- Ce relații m-au apropiat de mine și care m-au îndepărtat?
- Ce înseamnă pentru mine, acum, o viață trăită cu sens?
- Unde mai caut control și ce s-ar întâmpla dacă aș renunța la el, măcar puțin?
- Ce am învățat despre iubire, dincolo de idealuri și așteptări?
- Ce dar din 2025 simt că vreau să duc cu mine în 2026?
- Ce am de lăsat în urmă pentru a putea merge mai ușor mai departe?
- Cum ar arăta prezentul dacă aș avea curajul să-l locuiesc pe deplin?
Multe îmbrățișări, cuvinte cu însemnătate, timp pentru voi, validare fără judecată și învățare fără presiune vă urez pentru un 2026 de poveste!
psihologpentrucopiisiadulti.ro